Nu, copiii nu cresc repede. Puiul de om, aceasta fiinta de necomparat si de nepretuit se formeaza, se naste si se creste cel mai greu din lumea asta! 9 luni in burtica, o nastere incarcata nu doar de senzatii fiziologice, cat mai ales de sens emotional si afectiv, apoi o viata de iubire neconditionata pentru acea fiinta care a salasluit candva in tine… Nu ii spune unei mame ca “Ce repede trece si iti va fi dor”, nu cat timp ea e inca acolo, plange, iar nu a mancat la timp si nu a mai iesit in oras de luni intregi. Sau daca ii zici, fa-o strict ca o incurajare ca tot greul care i se pare acum greu va trece repede si ca va ramane doar cu amintirea puiului mic la piept. Pentru ca toate trec, si cele bune, si cele rele. Si, precum la nastere, cand uiti toata suferinta in prima secunda cand bebe vine pe tine, asa si clipele delicate ale maternitatii la inceputurile ei firave si nestiutoare trec, se uita si ramai doar cu frumusețea gangurerilor si a zambetelor haioase.
Dar de ce totusi pare ca puii nostri se fac mari repede si parca nu ne ajunge timpul, oricat de lungi par uneori noptile alea albe nedormite sau zilele cumplite cu maraieli si plans din orice? Eu as zice asa: intr-un cuvant din cauza EPUIZARII.
Epuizarea corpului dupa sarcina si nastere. Lauzia este trecerea de la aceasta etapa la noua viata de mamica. Despre lauzie și cum a fost pentru mine am scris AICI mai multe. Dar e clar ca primele 40 de zile corpul isi aloca rezervele pentru a se repara, a se adapta la noul stil de viata cu somn putin si fractionat, a alapta acolo unde este cazul, a fi scut si culcus noului pui – culcus exterior de aceasta data, după ce l-a gazduit cateva zeci de saptamani in interior.
Epuizarea cauzata de vigilenta sporita. Exista studii (unele explicate foarte in detaliu si chiar dragut in seria Babies pe Netflix) care arata clar cum creierul mamei, printre altele, sufera o modificare uimitoare chiar la nastere, invariabil și indiferent de modalitatea aducerii pe lume a bebelusului: glanda numita amigdala (PARCA, tb verificat!!!) se mareste de cateva ori, cauzand acea senzatie de vigilenta sporita. Asa ca, nu te mira daca inainte de bebe puteai dormi cu fanfara la ureche, iar acum auzi orice rasuflare sau foiala a micutului. Asta fragmenteaza puternic somnul mamei, caci nu, la tatici nu se produce aceasta modificare, glanda lor ramanand pe pozitie. De aceea, ei vor sforai in continuare daca au somn bun de felul lor, pentru ei nimic nu se schimba aici, conform studiului. Pot deveni ei vigilenti pentru ca decid sa se implice si sa aiba grija de bebe, asta e alta discutie.
Asa ca, daca vrei sa te si bucuri de maternitate, sa nu se transforme doar intr-o responsabilitate si sa nu te copleseasca stresul, iti recomand din inima:
- Cere ajutor cand nu mai poti
- Ia o pauza cand simti nevoia
- Dormi. Recupereaza somnul ori de cate ori ai ocazia. Dormi!
- Hidrateaza-te! multe stari de oboseala, nervi si indispozitie au cauze pur fiziologice. Bea apa, mananca, fa miscare.
- Fa-ti mici placeri cat de des poti. E atat de important sa nu te simti pe ultimul loc in viata ta. Fa dus, coafeaza-ti parul mergi la manichiura, fa orice te ajuta sa te simti mai bine.
- Nu ignora viata sociala. Iesi cu prietenele, comunica cu cunoscutii ca si pana acum.
- Nu uita ca bebe te vrea energica si fericita!