Blog de mama
Category

Maternitate

Category
Maternitate

Ziua in care tu ai plans, iar eu am ras

Povestea nasterii celui de-al doilea meu copil e descrisă cu amanunte AICI. Acest copil, acest copil neanuntat, nechemat, copilul surpriza care a adus doua liniute pe test in ziua de Mos Nicolae si care s-a incapatanat sa ne aleaga ca familie trecand printr-o sarcina toxica, in care am slabit, am plans in hohote, am avut primul meu atac de panica, am trecut prin carantina cu un copil inchise in casa in timp ce sotul meu medic in linia intai lupta pentru stingerea focarului de boala din zona rosie in care ne aflam. Acest copil, spuneam, m-a vindecat si m-a reparat in zone in care nici nu constientizam cat sunt de franta.

Ce am invatat de la copiii mei pana acum:
Chiar nu conteaza felul in care ii aduci pe lume, ei te iubesc oricum
Nu conteaza ca nu ai facut dus de cateva zile si nu ti-ai spalat parul, ei te admira oricum
Nu e relevant daca ai reusit sa speli toate vasele si rufele si sa cureti casa, ei nu te judeca
Un zambet sincer de copil iti arata daca sunt fericiti cu adevarat
Ei nu plang ca sa te streseze si nu fac boacane ca sa te supere, ci pentru ca deseori sunt neindemanatici sau isi doresc sa faca ceva si au frustrarea ca nu reusesc
Cand te superi pe ei, ei te iubesc
Cand ii certi sau critici, ei te iubesc
Cand ridica manutele spre tine vor sa cobori la nivelul lor sau sa ii ridici pe ei catre tine
Merg cu tine la baie, plang daca dispari din campul lor vizual chiar si o secunda, se trezesc daca pleci de langa ei, nu pot adormi fara bratele tale- aceasta dulce dependenta face parte din dezvoltarea lor

Primul an de viata indraznesc sa il numesc etapa care giver, asta esti pentru bebe: persoana care il hraneste, il schimba, ii face baita, il iubeste cel mai mult. Nu mai este despre tine, esti mainile si picioarele lui, vrea sa il porti, sa vada si sa ii explici lumea in care l-ai adus. De aceea, in aceasta etapa oboseala si extenuarea sunt normale. Sa plangi in prosop in baie ca sa nu te auda nimeni e normal. Sa simti ca iti e dor de cine erai si de viata de dinainte e normal. Sa vrei cateva ore doar pt tine e normal. Ca nu o sa ai mereu toate astea in acest prim an, iarasi e normal. Dar poti cauta solutii sa iti fie un pic mai usor.

Binele copilului meu nu trebuie sa excluda binele meu
Desigur, el este prioritar in satisfacerea nevoilor pentru ca ale lui sunt urgente si trebuie ajutat de indata ce da semne ca are nevoie. Dar un parinte trebuie sa faca fata acestor nevoi care de multe ori te aduc in pragul extenuarii sau chiar depresiei. Asa ca e important sa te hidratezi, sa mananci ceva bun, sa faci lucruri care iti fac placere in acele cateva minute libere care iti raman in cresterea bebelusului sau chiar cu bebe in brate ori in sistem/carut. Echilibrul psihic al parintilor  este esential pentru a creste un copil fericit. Apoi, daca in casa atmosfera e placuta, armonioasa, pace si intelegere, copilul simte aceste emotii pozitive si se incarca de la ele.
Caci ai nevoie de armonie si bebe fericit pentru terrible twos, etapa cu dintii si dezvoltarea bebelusului, devenirea lui ca toddler.
Daca vrei, de la nastere, parinteala e ca si cum te urci intr-un carusel: e tot mai rapida si mai anevoioasa calatoria, dar ce senzatii tari iti ofera!
Sau ca si cand esti la o nunta in Moldova si incepe dansul: te ia usor cu o hora la pas, apoi, pe nesimtite creste ritmul pana ajungi la o sarba iute de iti sar papucii din picioare. Si nu poti renunta, nu dai inapoi, ba chiar iti place, desi esti transpirat si simti ca nu mai ai aer. Dar esti mandru nevoie mare de miscarile tale in ringul de dans.

by
Keep Reading
Maternitate

Da, vreau sa (ma) plang, fara a fi judecata vreun pic!

Nu trebuie sa ma intelegi, doar sustine-ma!
E asa greu, ca imi vine sa plang mereu.
Nu am mancat azi nimic, e inuman!
Azi bebe a fost imposibil.
Cred ca voi muri de epuizare
Nu mai vreau!!!
Vreau o pauza de la viata asta cu copil!
Ia-l un pic, ca nu stiu ce sa ii mai fac
Ce mi-o fi trebuit mie copil, imi era tare bine la job!
Vreau in club!
Vreau doar sa doooorm!
Nu vreau sa vad pe nimeni
Nu vreau sa vina nimeni in vizita
Nu merg nicaieri
Etc
Lista asta nu se termina niciodata pentru ca fiecare prospata mamica are propriile nevoi in maternitate si resimte diferit aceste momente.
Intotdeauna am apreciat mamicile care au vorbit cu sinceritate si au recunoscut ca le e greu. Pentru ca am avut in jur si femei care puteam sa jur ca citau din carti sau vorbeau din filme ca nu e deloc greu, ca ce frumos e,  ca ele se simt cele mai implinite si nu mai au nevoie de nimic.
Pe bune?? Nu ai nevoie sa mananci sau sa faci un dus cand ai chef? Nici un dor de vechea ta viata?
Pledez doar pentru normalitate si a nu mai brava cu episoadele grele din viata noastra. Desigur ca putem face fata, clar suntem puternice si minunate si mame perfecte pentru copiii nostri. Si, totusi, asta nu inseamna ca nu e greu. Asta nu inseamna ca trebuie mereu sa pozam in aceste fiinte perfecte, fara urma de (re)sentimente. Suntem mame, asta ne face fiinte speciale, trecem prin greul nostru cu iubire si asta e de ajuns. Daca ne curg si lacrimi pe acest drum, iarasi e in regula. Curaj, tuturor!

by
Keep Reading
Maternitate

Ziua in care a inceput sa sune din nou telefonul

Izolare, nu aveam de munca, imi era dor de cariera, dor sa ma mai sune cineva, in afara de mama si tata nu vorbeam decat rar cu adulti, in Franta nu cunosteam decat extrem de putine persoane.
Pana cand fetele au mai crescut, am avut curajul sa am contact direct cu institutii ale statului, sa caut de munca etc.
Si oamenii au inceput sa ma caute.
Imi amintesc intr-o dimineata am primit 3 apeluri unul dupa altul, wow, cat de importanta m-am simtit si cata energie am primit, desi Naty nu dormise de pe la ora 4…
Toate trec, e adevarat, in timp ce sapi tunelul, gandeste-te pozitiv si fii cu ochii dupa luminita de la capat, caci toate au un sfarsit.

Si telefonul va suna din nou…

by
Keep Reading
Maternitate

Cum m-am trezit

Eu stiam ca nu sunt bine, simteam ca ma afund ca in nisipuri miscatoare. Stiam tot ce pierd. Eram perfect constienta de tot ce mi se intampla, bun si rau. Nu mai era de ajuns ca aveam bona, ca ieseam in oras cu prietenele, ca aveam timp pentru mine la salon, la masaj, la pensat, iesiri cu sotul, cumparaturi, nimic nu ma mai entuziasma, nimic nu ma facea fericita. Era prea tarziu sa ma scald in acest rasfat dupa lunile de tristete, singuratate, stres, pandemie, maternitate cu nopti extrem de grele, nesomn si iar singuratate si stres.
Pana cand am facut prima pauza de la aceasta viata care m-a dat peste cap. Am scris AICI cum am plecat de Ziua Mamei o saptamana, sa fiu mai putin mama si iarasi fiica si copil la ai mei. Si in bratele lor si dupa ce m-am spovedit la duhovnicul meu, ceva s-a intamplat. Am primit un diagnostic teribil de îngrijorator. Si oricat de cliseistic ar suna, asta a fost trezirea mea: sa ma bucur ca am a doua sansa. Sa fiu recunoscatoare ca, printr-o operatie, am bucuria de a invinge cancerul si a reveni la binecuvantarile mele.
Stii, eu mereu am fost foarte exigenta. Cu mine intai, apoi cu toti ceilalti.
Si cand cineva se plangea de meserie, de ceva anune ca ii e greu, eu eram taioasa si spuneam Ok, daca e greu, fa altceva, nu e pentru tine.
Pana cand am devenit mama si am inceput sa ma plang nonstop de cat e de greu, ca sotul lucreaza prea mult, ca sunt prea singura cu copiii, ca e greu greu greu.
Poate Dumnezeu mi-a dat fix dupa filosofia mea: e prea greu, ok, te iau de acolo sau ti-i iau pe ei. Si astfel iti va fi mai usor.

Asa ca, sa nu cerem vreodata sa ne fie crucea mai usoara, ci sa cerem sa fim noi mai buni si sa o ducem cu intelepciune.

by
Keep Reading
Maternitate

Femeile, mereu complice, mereu complicate

Dintotdeauna a existat o legatura puternic emotionala intre femei: legatura mama fiica, surorile intre ele, prietenele BFF for life etc. Stim atat de multe unele despre altele, empatizam, simtim, stim prin ce trece cealalta.
Ne intelegem una pe alta asa cum rar o poate face un barbat (nu pentru ca nu vrea, ci pentru ca barbatii nu trec, nici fizic nici emotional prin ce trecem noi).
In generatiile trecute, cand nasterea de prunci era o trauma si se desfasura in conditii insalubre si deloc propice, femeile adesea spuneau ca isi doresc sa nasca baieti, pentru ca fetele sunt tare chinuite.
Desigur, nu stie nimeni soarta altui om si totusi, mamele si femeile de dinainte aveau mare mila pentru fiicele lor.
Pe cele care aveau sotii violenti, le ajutau si le protejau, cand aveau copii sareau sa le ajute, daca se imbolnaveau foloseau remedii stravechi una pentru cealalta, se ascundeau, se acopereau una pe alta pana la complicitate.
In prezent insa, singuratatea data de mediul social si profesional in care femeia traieste (pleaca de acasa ca sa studieze intr-un oras mai mare, acolo apoi munceste, deci nu prea are timp sa isi faca multi noi prieteni, apoi se casatoreste, face copii, iar munceste, plateste ratele si in toata viteza asta e tare singura) face ca acest sentiment de sora, de gasca de fete complice in toate sa dispara.
Cand te casatoresti, toti iti spun felicitari, dar prea putin despre cat e de greu de dus un parteneriat in doi pe termen lung.

Cand esti gravida sau cand nasti, iarasi primesti felicitari, fara vreun indiciu despre cat de coplesitoare si grea poate fi maternitatea, mai ales la inceput.
Si, totusi, o mama e mereu acolo
O prietena nu te va lasa la greu
O vecina va sta cateva ore cu copilul tau
O colega iti va aduce de mancare cand iti e rau
O amica te va suna cand, poate, iti e cel mai greu.

Pentru ca oricat de complicate am fi, noi, femeile, ramanem complice una pentru alta la greu.
Cele mai amare lacrimi le-am varsat in poala bunicii mele.
Ma mangaia si ma legana si ma alina.
Apoi am plans des si la mama pe umar
Si foarte mult am plans in bratele surorilor mele
Si am mai plans la cea mai buna prietena, nasa mea
Si la prietenele din copilarie cu care avem ritualul sa ne intalnim lunar
Si am mai plans cu noile prietene din diaspora atunci cand ne simțeam departe si singure si cand copiii nu ne ascultau
Femeiele, mereu complice. Mereu complicate

by
Keep Reading
Maternitate

Sa nu judeci niciodata o mama. Mai ales pe mama ta!

Atat de multe sfaturi, idei, stereotipuri si preconceptii auzi atunci cand esti mama. Pana si injuraturile cele mai urate, tot la mama fac referire. De ce oare ranim atat de mult insasi fiinta pe care pretindem ca o iubim cel mai mult? Mama e inceputul nostru. E pantecele din care am luat viata. E sanul la care am supt. Pieptul la care am crescut. Gradina de unde ne-am luat seva si de unde ne-am hranit. Ajutorul care oricand ne raspunde daca o chemam.
Si, totusi, ne permitem atat de multe sa ii reprosam, sa o repezim, sa o amanam, sa nu ii raspundem la telefon… mama nu ne este datoare cu nimic.
Si cu atat mai putin ne este permis sa judecam noi alte mame: ca au nascut natural sau prin cezariana, ca au alaptat sau au folosit formula, ca au sau nu au ajutor, ca s-au intors la munca prea devreme sau deloc, ca pun caciula copilului sau il imbraca prea subtire… Mamele sunt fiinte superioare din momentul in care au dat nastere, sa nu uitam. Nicicand nu este omul mai aproape de divinitate decat atunci cand o mama naste un prunc.
Sa le iubim mai mult, sa le prețuim mai mult si sa le judecam mai putin.

by
Keep Reading
Maternitate

Cele 10 porunci pentru o mama fericita

Desigur, stim ca o mama fericita poate creste copii fericiti. Si o sotie fericita face ca toata familia sa fie bine. Dar uneori, in practica, in viata reala, uitam sau ne pierdem in rutina si uitam sa ne ingrijim de propriul bine. Iata ce a functionat pentru mine ca sa ma mentin pe linia de plutire:

1. Sa nu uiti sa te iubesti
2. Iarta-te cand crezi ca nu ai facut ceva suficient de bine
3. Fa-ti timp pentru tine
4. Cere ajutor cand simti ca ai nevoie
5. Nu te simti vinovata daca vrei sa iei o pauza de la rutina din viata ta
6. Nu iti abandona prietenii si viata sociala
7. Nu iti neglija sotul, bucurați-vă in continuare unul de altul
8. Tine copilul in brate oricat doresti, fara teama ca il răsfeți
9. Alapteaza atat timp cat te simti si tu bine si impacata
10. Binele copilului tau nu trebuie sa excluda binele tau

by
Keep Reading
Maternitate

8 superstitii si conceptii ciudate adresate mamelor

Cred ca nu e vreun popor mai “colorat” in exprimare si mai superstitios in credinte de tot felul decat noi, romanii. Am auzit atat de multe superstitii de tot felul, dar si mai multe legate de maternitate, bebelus si traditii religioase. Haideti sa facem haz de necaz:
1. Nu ii taia unghiile copilului. Pana nu le taie nasa prima, tu doar i le rozi
2. Nu fura ceva in timpul sarcinii pt ca cel mic se va naste cu semnul a ceea ce ai furat
3. Nu ii face baie pana la botez pt ca aceea e prima baita
4. Pune-i caciula chiar si in casa, ca e curent
5. Pune-i ata rosie la mana, sa nu ti-l deoache careva
6. Cand vezi pentru prima oara copilul cuiva, pune-i bani la hainute (in san)
7. Nasa sa aduca haine de iesit din spital pentru mama lauza, iar moasa, pentru bebe
8. In ziua botezului, moasa il imbraca pe bebe si il duce la biserica, iar nasa il imbraca după botez si il inapoiaza mamei ca pe un crestin
Acestea sunt doar cateva dintre ideile cu care eu m-am confruntat in experienta mea. Sigur mai stiti si altele, daca vreti sa le impartasiti, va invit!

by
Keep Reading
Maternitate

Ce repede trece timpul! Si alte mituri despre maternitate

Nu, copiii nu cresc repede. Puiul de om, aceasta fiinta de necomparat si de nepretuit se formeaza, se naste si se creste cel mai greu din lumea asta! 9 luni in burtica, o nastere incarcata nu doar de senzatii fiziologice, cat mai ales de sens emotional si afectiv, apoi o viata de iubire neconditionata pentru acea fiinta care a salasluit candva in tine… Nu ii spune unei mame ca “Ce repede trece si iti va fi dor”, nu cat timp ea e inca acolo, plange, iar nu a mancat la timp si nu a mai iesit in oras de luni intregi. Sau daca ii zici, fa-o strict ca o incurajare ca tot greul care i se pare acum greu va trece repede si ca va ramane doar cu amintirea puiului mic la piept. Pentru ca toate trec, si cele bune, si cele rele. Si, precum la nastere, cand uiti toata suferinta in prima secunda cand bebe vine pe tine, asa si clipele delicate ale maternitatii la inceputurile ei firave si nestiutoare trec, se uita si ramai doar cu frumusețea gangurerilor si a zambetelor haioase.
Dar de ce totusi pare ca puii nostri se fac mari repede si parca nu ne ajunge timpul, oricat de lungi par uneori noptile alea albe nedormite sau zilele cumplite cu maraieli si plans din orice? Eu as zice asa: intr-un cuvant din cauza EPUIZARII.
Epuizarea corpului dupa sarcina si nastere. Lauzia este trecerea de la aceasta etapa la noua viata de mamica. Despre lauzie și cum a fost pentru mine am scris AICI mai multe. Dar e clar ca primele 40 de zile corpul isi aloca rezervele pentru a se repara, a se adapta la noul stil de viata cu somn putin si fractionat, a alapta acolo unde este cazul, a fi scut si culcus noului pui – culcus exterior de aceasta data, după ce l-a gazduit cateva zeci de saptamani in interior.
Epuizarea cauzata de vigilenta sporita. Exista studii (unele explicate foarte in detaliu si chiar dragut in seria Babies pe Netflix) care arata clar cum creierul mamei, printre altele, sufera o modificare uimitoare chiar la nastere, invariabil și indiferent de modalitatea aducerii pe lume a bebelusului: glanda numita amigdala (PARCA,  tb verificat!!!) se mareste de cateva ori, cauzand acea senzatie de vigilenta sporita. Asa ca, nu te mira daca inainte de bebe puteai dormi cu fanfara la ureche, iar acum auzi orice rasuflare sau foiala a micutului. Asta fragmenteaza puternic somnul mamei, caci nu, la tatici nu se produce aceasta modificare, glanda lor ramanand pe pozitie. De aceea, ei vor sforai in continuare daca au somn bun de felul lor, pentru ei nimic nu se schimba aici, conform studiului. Pot deveni ei vigilenti pentru ca decid sa se implice si sa aiba grija de bebe, asta e alta discutie.
Asa ca, daca vrei sa te si bucuri de maternitate, sa nu se transforme doar intr-o responsabilitate si sa nu te copleseasca stresul, iti recomand din inima:

  1. Cere ajutor cand nu mai poti
  2. Ia o pauza cand simti nevoia
  3. Dormi. Recupereaza somnul ori de cate ori ai ocazia. Dormi!
  4. Hidrateaza-te! multe stari de oboseala, nervi si indispozitie au cauze pur fiziologice. Bea apa, mananca, fa miscare.
  5. Fa-ti mici placeri cat de des poti. E atat de important sa nu te simti pe ultimul loc in viata ta. Fa dus, coafeaza-ti parul mergi la manichiura, fa orice te ajuta sa te simti mai bine.
  6. Nu ignora viata sociala. Iesi cu prietenele, comunica cu cunoscutii ca si pana acum.
  7. Nu uita ca bebe te vrea energica si fericita!
by
Keep Reading
Maternitate

Povestea devenirii mele ca mama

De multa vreme ma gandeam ce norocoasa as fi sa pot experimenta ambele tipuri de nastere pentru ca intotdeauna am fost o persoana curioasa, dar si empatica. Si e mult mai usor sa te pui in locul cuiva sau sa il intelegi daca si tu ai fost in aceeasi pozitie/situatie.

Prima noastra copila (Maria) a venit pe lume la aproape 40 de saptamani intr-o dupa amiaza de vineri. A fost, ceea ce mai tarziu am aflat ca se numeste “cezariana de Weekend”. Adica nu exista motive medicale pentru a face operatia, ci doar confortul medicului care asteapta weekendul si, desigur, nerabdarea si entuziasmul parintilor care abia asteapta sa isi cunoasca primul nascut si accepta sa isi cunoasca copilul mai repede decat era prevazut. Astfel, Mariuca a sosit in urma unei nasteri declansate (perfuzie cu oxitocina, urmata de ruperea manuala a membranelor) si finalizate cu operatia de cezariana.

Avand in vedere toate cursurile de pregatire a nasterii naturale la care participasem si tot planul de nastere pregatit in detaliu, precum si nerealizarea acestuia, aveam toate riscurile sa raman traumatizata si sa intru rapid in depresia post partum. Declansarea nasterii si ruperea membranelor, raceala si lipsa de comunicare a specialistilor din spital au fost greu de indurat. Dar buna ingrijire post partum atat a mea, cat si a bebelusului, m-au ajutat sa ma externez cu zambetul pe buze si cu o stare generala foarte buna. 

Una peste alta, recuperarea cu bebe acasa a fost o experienta foarte placuta si m-a ajutat sa uit nasterea traumatizanta prin care am trecut. 

Cezariana nu e bau-bau. Trebuie doar sa ai langa tine oameni faini care sa te ajute post operator si cu bebe. Poate fi chiar o experienta placuta atat timp cat si tu, si bebe ajungeti cu bine acasa si cu sanatate. 

Dupa ce am reusit sa o avem acasa pe Maria, pe masura ce timpul trecea, am stabilit ca ne dorim mult ca ea sa nu creasca singura, si, mai ales, sa nu fie singura pe lume mai tarziu. Asa ca am decis sa mai avem copii, fara a stabili vreun termen precis. 

Iar pana ca Mariuca sa implineasca 1 an, soțul meu a primit o oferta de nerefuzat si ne-am relocat in Franta. Aici am ramas insarcinata la foarte scurt timp dupa ce ne-am mutat, tot cu o fetita. 

Inca de la inceputul sarcinii, mi-am dorit mult sa am o altfel de experiența a nasterii, una implinitoare, intrucat nasterea e o minune care ne apartine, ca femei, un moment unic indiferent de cati copii am avea. Asa ca am început sa construiesc, in mintea mea, posibilitatea de a naste natural. 

Iata cum a decurs:
Imi doream mult sa ajung sa scriu asta: NVDC reusit in Franta, la 18 luni de la cezariana facuta in Romania. Mi-au fost de mare ajutor toate filmulețele de pe canalul YouTube al Dittei Depner, dar si altele, la fel de inspirationale si minunate.

Povestea pe scurt: chiar cand am implinit 40 de saptamani a inceput travaliul: duminica noaptea la 2:55 contractii dureroase la 5 min distanta, nu ma asteptam sa porneasca asa in forta. Am rezistat cu respiratii de relaxare, ganduri pozitive ca pot duce cu bine la capat. Pe la 6:30 am facut dus pentru ca simteam ca ma apropii si contractiile erau tot mai dese si dureroase. L-am trezit pe sot, la 7 eram la spital cu dilatatie 4. Totul a escaladat apoi rapid si la ora 14:11 am nascut-o pe a doua noastra fetita din doar cateva impingeri.
3530 greutatea, 50 cm. Eu am avut ceva rupturi in profunzime, m-au cusut.
Fetita a stat pe mine cateva ore bune, fara spalare, si la san.

Desigur, nasterea este de abia inceputul drumului, caci a fi mama inseamna sa si cresti, hranesti, alini, educi, imbratisezi (si atat de multe altele care vin dupa nastere) minunea de pui de om adus pe lume.  Francezii au o urare tare draguta pentru mamele proaspete, la plecarea din maternitate: te felicita pentru reusita nasterii si apoi iti spun “Bonne continuation!”. Si cand ajungi cu bebe acasa, intelegi ce au vrut sa zica. 

by
Keep Reading