Sa nu judeci niciodata o mama. Mai ales pe mama ta!

Atat de multe sfaturi, idei, stereotipuri si preconceptii auzi atunci cand esti mama. Pana si injuraturile cele mai urate, tot la mama fac referire. De ce oare ranim atat de mult insasi fiinta pe care pretindem ca o iubim cel mai mult? Mama e inceputul nostru. E pantecele din care am luat viata. E sanul la care am supt. Pieptul la care am crescut. Gradina de unde ne-am luat seva si de unde ne-am hranit. Ajutorul care oricand ne raspunde daca o chemam.
Si, totusi, ne permitem atat de multe sa ii reprosam, sa o repezim, sa o amanam, sa nu ii raspundem la telefon… mama nu ne este datoare cu nimic.
Si cu atat mai putin ne este permis sa judecam noi alte mame: ca au nascut natural sau prin cezariana, ca au alaptat sau au folosit formula, ca au sau nu au ajutor, ca s-au intors la munca prea devreme sau deloc, ca pun caciula copilului sau il imbraca prea subtire… Mamele sunt fiinte superioare din momentul in care au dat nastere, sa nu uitam. Nicicand nu este omul mai aproape de divinitate decat atunci cand o mama naste un prunc.
Sa le iubim mai mult, sa le prețuim mai mult si sa le judecam mai putin.